Primul copil în viața tinerilor căsătoriți – miracol sau motiv de harță?

Apariția pe lume a nou-născutului aduce pentru tinerii părinți un sentiment unic în viața lor, chiar și prin caracterul de noutate al evenimentului. Dacă până atunci viața lor de familie se rezuma în principal la ei doi, deodată în universul lor a mai apărut cineva, cu o mare însemnătate pentru amândoi, care le va schimba atmosfera de până atunci. El, micul plăngăcios cu personalitate, alungă liniștea chiar și în cele mai calme cămine. De ce? Păi este simplu! Viața celor doi începe să se desfășoare dependent de el, micul miracol apărut pe lume din împreunarea sub semnul iubirii a chintesenței ființei părinților lui. Din clipa în care a trecut pragul, el, deși este piticul casei, devine centrul universului familiar al uriașilor. Întreaga mișcare browniană a părinților lui tinde să se organizeze în preajma piticului. În general ea rămâne acasă, să-i poarte de grijă micuțului, iar tatăl merge la servici. Atenția lor se îndreptată asupra piticului. Îl privesc cu uimire, ca o certutidine existențială și totuși o materializare surprinzătoare. La rândul lui, piticul îi privește curios. Nu vorbește, că nu știe cuvântul, îl va învăța mai apoi, dar își face cunoscute stările de bucurie sau de disconfort prin limbajul trupului și prin sunete nearticulate pe care nu se sfiește să le folosească cât e ziua de lungă, chiar și noaptea, atunci când nu doarme. Grija tinerilor părinți pentru el atinge maximum la început, pentru că este amestecată și cu teama lor față de o situație necunoscută, cu tendințe de a se diminua pe parcurs, când starea de părinte devine o normalitate cotidiană. Dacă are cineva impresia că primești calificarea pentru meseria de părinte o dată cu nașterea copilului, acel cineva este clar că încă nu e părinte. Dacă la început cei doi părinți orbitează în jurul piticului precum doi electroni în jurul unul nucleu, sub acțiunea noii energii apărute în casă, mica ființă pe care cei doi au creat-o, vine și clipa în care unul dintre ei, de obicei tatăl, cu mai multă libertate de mișcare decât mama în prima parte a vieții piticului, vrea să evadeze puțin din mediul familiar alături de prieteni. De exemplu o excursie la un final de săptămână. Cu un asemenea ingredient apărut din neant, intriga familiară poate izbucni precum lava unui vulcan. Ea, având ca argument fără putință de tăgadă, efortul istovitor pe drept cuvânt, pe care-l depune în creștea piticului, se poate opune. Nu este corect! Are și ea dreptul la relaxare, nu doar el! Și dacă e să fie analizate toate motivele pe care le poate invoca, cu siguranță că ea are dreptate. Dar argumentele aduse de el sunt și ele rezonabile. Simte nevoia, după o săptămână în care a lucrat, să se relaxeze. Are și el dreptatea lui. Și astfel, două minți adulte, susținute de dreptatea fiecăruia în parte, încep să se maturizeze alături una de alta prin lansarea ipotezelor/întrebărilor și găsirea unor răspunsuri. Ce poate face ea? Îl condamnă pentru necesitatea lui firească de a petrece un final de săptămână cu prietenii, sau îl înțelege? Are încredere în el sau nu, atunci când nu poate fi și ea prezentă? L-a ales și acceptat în viața ei pentru că-l iubește așa cum este, cu dorința firească de a-l retușa cu răbdare acolo unde este cazul, sau vrea să-l schimbe într-un procent de peste 50% și atunci înseamnă că de fapt nu pe el îl iubește? Are și ea drepturi egale cu el, dar oare nu siguranța piticului e mai importantă pentru mamă? Oare nu de ea depinde în mai mare măsură viața miracolului la început? Ce poate face el? Să renunțe sau nu la plecare? Îi pasă sau nu de existența ei și a copilului în viața lui? E suficient de deștept să facă în așa fel, ca prin diplomație, să plece obținând acordul ei? Sunt întrebări la care numai ei știu ce o să-și răspundă. Mai pot adăuga multe alte întrebări, după personalitatea și priceperea fiecăruia, la care cu siguranță vor găsi răspunsuri cu obiectivitatea/subiectivitatea de care pot da dovadă. Ceea ce nu trebuie să uite însă niciodată este că în natură femeia a fost aleasă să dea naștere, nu bărbatul, însă farmecul vieții lor de familie este construit de amândoi.

(publicat de autoare pe Fb Monica Hărmănescu, Timișoara, în data de 09 Ianuarie 2015)