Tehnici avansate de convins adulții ale unui ștrengar cu aproape 2 ani vechime de viață și cam 20 de

Amiaza zilei. Soare. Nici un nor nu întrerupe seninul continuu al cerului. Vântul adie ușor, atât cât să facă plăcută joaca în curtea casei a unui mic ștrengar cu aproape 2 ani vechime de viață. ”Golu” (mingea), ”hamu” (câinele), ”mau” (pisica), ”pata” (lopata), ”bâm, bâm” (mașina), ”buzu” (autobuzul) și multe alte jucării, fără nume deocamdată în lumea lui, au toate nevoie de atenție. E un echilibru perfect între micul ștrengar, natură și jucăriile împrăștiate prin toată curtea….până apare adultul cu planificarea de amiază: mama. Se pot scrie romane întregi despre metodele prin care un adult încearcă să convingă un mic ștrengar că trebuie să renunțe la joacă pentru somnul de amiază. Cum este lesne de ghicit, de cele mai multe ori planificarea adultului nu coincide cu cea a micului ștrengar. Se impune deci ajungerea la un acord. Imposibil de realizat când cele două părți implicate nu dau semne că ar accepta vreun compromis.

Este unul dintre acele momente în care micul ștrengar este nevoit să apeleze urgent la tehnicile lui avansate de a convinge un adult. Cu mama și tata e din ce în ce mai greu. Au început să i le cunoască deja. Dar dacă ”tuți”, fostă ”-și” (adică tuși), se află prin preajmă, norocul clar îi surâde. Ea reprezintă prima opțiune a micului ștrengar de a mai trage de timp. Intră în casă doar în ”bațe” ”a tuți”. De ce? E simplu! Nu merge cu ”mama” direct în bucătărie la ”papa”, ci face un ocol cu ”tuți” pe la colțul lui cu jucării din cameră. Din toate jucăriile pe care le are la dispoziție, ștrengarului îi trebuie… ”pata” (adică lopata). Adulții din casă, care și-au făcut temele în timp, sau cel puțin așa au crezut, i-au cumpărat o ”pata” de curte și o ”pata” de casă. Astfel, adultul, mulțumit de sine că poate să rezolve fără probleme cererea micului ștrengar, ia ”pata” dintre jucării și i-o dă. Satisfacția adultului nu se dovedește însă una de durată. Micul ștrengar trece imediat la etapa următoare. Ia ”pata”, o privește, e clar că îi dă dreptate adultului că e o ”pata”, însă nu e ”pata” bună. Se uită la adult ca și cum l-a citit și își continuă planul lui. Aruncă ”pata” pe care a primit-o.

Din mimica și gestica lui deosebit de convingătoare, îți dai seama că nu ți-a mers. E clar. Ești doar un adult! Problema lui este arzătoare și trebuie acum rezolvată. E atât de grăbit de parcă se anunță ploaie și nu și-a adunat fânul uscat de pe câmp. E musai să ia ”pata” de afară! Așa că micul ștrengar o ia la goană spre ieșire. Nu încurcă niciodată ușile. Se oprește în fața dulapului de papuci, îi ia pe ai lui, îi pune jos și-ți repetă până pricepi: ”pucii”, ”pucii”…… Îl încalți. El se sprijină cu cotul pe umărul tău și-ți urmărește fiecare mișcare. Odată încălțat cu ”pucii”, este vremea pentru următorul pas. Uitându-se fix în ochii tăi, arată spre ieșire: ”pata”! Când vede ștrengarul că i-a mers, că a trecut pragul casei și este din nou în curte, cu ”pucii” în picioare, fuge vesel și găsește ”pata” prin curte, de pe unde a lăsat-o. Ți-o arată că despre ea era vorba, îți spune o grămadă de lucruri pe care numai el le pricepe, cu o viteză verbală uluitoare, apoi o aruncă și te anunță: ”gol”! Asta înseamnă că vă jucați cu mingea până pică el de oboseală. E cazul ca tu, adultule, să nu-ți faci planuri să fii obosit vreodată!

N-ai priceput încă? Nu fii uimit! Este doar unul dintre multele momente în care micul ștrengar cu aproape 2 ani vechime de viață și cam 20 de cuvinte pocite în vocabular, fără să le utilizeze pe toate, a repurtat o victorie sigură asupra ta, adultule! Doar el poate să decidă unde, când, cum și mai important decât atât, cât e în stare să se joace!