Prima serbare din viaţa lui prichindel din grupa mică

Când ești la începutul carierei de prichindel din grupa mică, noutățile în viața profesională nu contenesc să tot apară. Evident că laitmotivul vieții de prichindel este joaca. Deși a devenit deja o muncă de rutină, de joacă nu te plictisești niciodată când ești la grădiniță în grupa mică. De aceea prima serbare este o provocare nemaiîntâlnită până atunci. Noroc că se anunță sosirea lui Moș Crăciun (Poșu’), care vine cu cadouri doar pentru copiii cuminți. Prichindel este convins în această perioadă că-i bine ”să fii cuminte”.

Deși nu a pătruns încă tainele scrisului, ca să-i poată trimite o scrisoare Poșului, prichindel știe exact ce cadouri vrea. Abia reușește să le pronunțe corect, dar redă întreaga listă de jucării ori de câte ori i-o solicită cineva. Nu uită nimic. Lista poate să sufere modificări, chiar totale, dacă adulții casei fac imprudența să-l ducă pe prichindel într-un magazin cu jucării. Face un update rapid listei lui. E bine să fii flexibil când e vorba de jucării noi, nu? Așa că vizitele lui prichindel în magazinele cu jucării nu sunt recomandate. Mai bine să aleagă Poșu’!

Ca să fie sigur că va veni Poșul și la el, prichindel îți tot repetă, ca nu cumva să uiți, că el este cuminte, că numai la copiii cuminți vine Poșu’. Cum prima serbare este asociată cu noțiunea de ”a fi cuminte”, prichindel se lasă convins să lucreze și peste orele de program de la grădiniță. Nu ai cum să înveți câteva versuri doar la grădiniță! Se impune și studiul individual de acasă, cu părinții. Vizitele cunoscuților sunt o adevărată bucurie pentru prichindel, pentru că este o șansă extraordinară să tot repete poezioara pentru prima lui serbare dedicată Poșului. De cele mai multe ori îți repetă și de ce învață poezia, ca nu cumva să crezi că l-a apucat așa, deodată, fără un motiv anume. A primi cadouri de la Poșu’ este ca și cum ar câștiga un premiu pentru întreaga lui activitate de prichindel din grupa mică.

Evident că orice educatoare își dorește ca fiecare copil să recite o scurtă poezioară folosind cuvinte care să fie înțelese și de adulți. Și părinții visează la fel. Fiecare copil însă are ritmul său, care trebuie respectat. Dintre marile realizări ale lui prichindel din grupa mică se pot enumera: să nu plângă; să stea în rând cu ceilalți micuți; să nu-l apuce foamea în timp ce cântă un cântecel; să stea pe scăunelul lui când vine Poșu’, până îi vine rândul să-și spună poezioara; să nu se ducă să se joace în timpul programului artistic; să nu-i ia cadoul colegului, ca să declanșeze zarva competițională între micuți.

De cele mai multe ori însă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Dacă acasă prichindel ajunge să recite bine poezioara, cu toate cuvintele, mai mult sau mai puțin pocite, situația se schimbă în timpul serbării, când spectatorii sunt și alții decât proprii părinți, colegii de grădiniță și educatoarea. Atunci lui prichindel i se poate năzări de exemplu că vrea să stea cu mami în timpul programului artistic, în timp ce alți micuți îi solicită pe tati, bunicul, bunica, unchiul, mătușa, etc. Așa că rândul micuților va deveni degrabă animat de prezența adulților, deveniți parcă și ei copii pentru câteva ore. Un mozaic de vârste, din generații diferite, adunate laolaltă pe scena primei serbări a grupei mici. Ce tablou minunat, de neuitat!

Când întră Poșul cu cadorile, situația se schimbă. Tot programul artistic se supendă, pentru că micuții actori părăsesc scena și se adună în jurul Poșului. Deodată micuții nu mai au nevoie de adulți. Se pot descurca și singuri să gestioneze situația. Ce să mai stea pe scăunel până le vine rândul să-și spună poezioara? Dau buzna la sacul Poșului. Pentru buna înțelegere a micilor artiști și păstrarea unei atmosfere de sărbătoare fără plânsete și controverse colegiale, cel mai recomandat este ca Poșul să le aducă tuturor micuților același cadou, sau cadourile să fie ambalate în cutii identice. În caz contrar, luptele pentru recunoașterea performanței personale devin aprige între micuți, pentru că aproape întotdeauna cadoul altuia este mai frumos. Situația ar scăpa repede de sub control, iar finalul serbării ar fi unul lacrimogen.

Prichindel a fost primul la Poșu’. Ups! Mai trebuia să spună și poezia ca să primească darul Poșului? Ce bine că părinții au fost silitori și i-au mai șoptit din versuri. Nu a uitat însă să-i redea Poșului toată lista de cadouri pe care trebuia să i le aducă.