Patroni și politicieni români, cetățeni ai UE, au creierul de 5 ori mai redus decât omologii lor din

Scandalul iscat pe tema plecării românilor la cules de sparanghel în Germania [1], în plină stare de urgență pentru epidemia cu caracter de pandemie COVID19, a generat o întrebare legitimă ca ipoteză de lucru pentru viitorul economiei românești: patroni și politicieni români, cetățeni ai Uniunii Europene (UE), au creierul de 5 ori mai redus decât omologii lor din Germania?

O traiectorie cu posibil caracter de demonstrație ar putea porni din următorul punct: raportarea la veniturile pe oră pentru cei considerați angajați necalificați. Astfel, conform realității cotidiene, românii onești sunt plătiți cu un tarif orar net de aproximativ 8-15 lei în România, în timp ce în Germania tariful net ajunge la 9-12 euro.

Este greu de înțeles cum funcționează economia românească la nivelul mental al unor asemenea specimene de semnătură cu putere decizională, având în vedere că de ani buni cetățenii români, europeni deopotrivă, își trăiesc viața de pe o zi pe alta în condițiile unei piețe europene concurențiale, iar costul vieții zilnice îl plătesc la nivelul monedei euro și în România. Săptămâna aceasta debutează în România cu un curs valutar anunțat de BNR de 1 euro = 4,8396 lei [2]. Vineri, 22 mai, BNR a anunțat un curs de 1 euro = 4,8422 lei, cu o infimă scădere față de Joi - 21 mai - când 1 euro a valorat 4,8425 lei. Miercuri, 20 mai 2020, s-au plătit 4,8421 lei pentru 1 euro [3, 4].

Concluzie: Analizând raportul valutar Leu – Euro și tariful orar practicat de cele două țări europene pentru plata muncii necalificate, în vremurile actuale se pare că raportul dintre eficiența și eficacitatea procesării informațiilor la nivelul interacțiunilor neuronale ale creierului celor cu putere de decizie (politicieni și patroni) din România, comparativ cu omologii lor din Germania, este de aproximativ 1 la 5 în favoarea Germaniei. În termeni economici, pentru politicieni și manageri din Germania, un român onest angajat este de 5 ori mai valoros prin munca depusă decât pentru politicieni sau patroni români, că managerii sunt mai greu de găsit în România. Unde se află Germania, comparativ cu România, pe piața europeană și mondială?

Explicațiile pot fi multiple, legate de fiziologia creierului politicianului sau patronului român, de gradul de folosire al creierului, de difuncționalități de conectare la informațiile elaborate de rețelele neuronale internaționale, implicit cele europene, de mentalitatea în care sunt conservate asemenea creiere, de uzura lor morală, etc. Efectele se resimt în economia de piață a României: angajați în privat care muncesc pentru a fi săracii Europei, viitori pensionari ai țării care vor trăi într-un grad de săracie extremă raportat la contributivitatea legală.

De ce nu se mărește salariul minim pe economie în România europeană, în acord cu vremurile pe care le trăim, având în vedere că este un accesoriu purtat extrem de mult de patroni români când vine vorba de politicile de personal la nivelul firmei lor? În România politica organizațională a unor patroni are la bază ideea că: plătim tot ce trebuie pentru firmă, asigurând profituri considerabile, iar dacă mai rămâne ceva, se dau și salarii angajaților? Creierul politicienilor și al patronilor, precum și competențele lor manageriale stabilesc prețul pentru valoarea muncii angajatului, că vorbim de mediul privat, unde în general angajații chiar lucrează, nu simulează munca. Angajatul din privat trebuie să fie sărac pentru că muncește? Acesta este dezideratul pentru care se fac unele afaceri în România? Angajatul din privat nu are dreptul să le asigure copiilor lui un nivel de trai decent, inclusiv un acces eficient la educație, la cultură, la o nutriție sănătoasă, la respectarea unor reguli minime de igienă personală, etc?

Este patronul român capabil să existe pe o piață europeană concurențială ca un jucător demn de luat în seamă de managerii europeni și nu numai, sau pentru el afacerea există doar în bula lui patronală, angajații lui fiind plătiți ca-n țări ”de lumea a treia”? Este creierul patronilor și politicienilor români capabil să proceseze informații, astfel încât salariile angajaților din privat să ajungă cel puțin la jumătate față de omologii lor din Germania, de exemplu? Sau România se numără printre țările cu cele mai mici creiere din Europa în cazul în care ne raportăm la politicieni și patroni? Având în vedere că angajații asigură valoarea unei organizații în plan intern și extern, vorbind în termeni de capital de resursă umană, este ca și cum astfel de patroni, cu venituri foarte mari, decid ca angajații lor să poarte haine ponosite pentru că dânșii își folosesc capacitățile manageriale în regim de avarie, din oportunism, amatorism, obișnuința de a fi profitori, din lipsa de respect pentru muncă și din lipsa curajului de a-și folosi creierul propriu pentru a trece la next level.

Oare SCLAVI sunt românii care lucrează la manageri capitaliști din Germania, sau la patroni capitaliști din România? Cu adevărat jignitor rămâne și șocul simulat de politicieni, care în ultimii 7 ani s-au tot perindat prin Parlamentul și Guvernul României, când vine vorba de exodul românilor onești, în plină stare de urgență sanitară, pentru a munci în alte țări europene, chiar și ca necalificați.

Referințe bibliografice

[1]https://evz.ro/afacerea-sparanghelul-klaus-iohannis-implicat-in-exodul-muncitorilor-romani-spre-germania.html

[2] https://www.cursbnr.ro/curs-bnr-azi

[3] https://www.impact.ro/curs-bnr-luni-25-mai-2020-la-cat-a-urcat-euro-44709.html

[4] https://www.newmoney.ro/curs-bnr-luni-25-mai-2020/