Bătrânica României față în față cu Justiția timișoreană a anului 2020
de Monica Lia Hărmănescu
12 noiembrie 2020
Gradul de civilizație al unui popor îl analizezi în raport cu modul în care își tratează bătrânii. Dacă vrei să vezi valoarea pe care o au bătrânii într-o populație, mergi în gară să-i observi cum arată, în spitale și în justiție să vezi cum sunt tratați. România, la 30 de ani de la Revoluția din 1989, nu își respectă bătrânii.
Dacă plata pensiei cuvenite majorității românilor se negociază ca la talcioc în Parlament, în anii cu alegeri, iar asigurarea medicației necesare îi trimite pe majoritatea bătrânilor României la muncă și după pensionare, în condiții vitrege de foarte multe ori, justiția ar trebui să fie locul unde bătrânul este primit cu respect. Care o fi realitatea anului 2020?
Un studiu de caz. Timișoara. O ședință publică de judecată. O zi obișnuită pentru judecători. Obosiți și aglomerați cu dosare, pentru că nu știu să-și ceară dreptul de a munci în numele legii și al dreptății, așa că muncesc la norma de dosare judecate sau respinse. Cât citesc din dosare și cum aplică legea reiese din hotărârile emise.
O sală de judecată care impune respect. O sală de judecată unde se înfăptuiește actul de justiție în numele legii, sau așa ar trebui. Bătrânica României stingheră, cu câteva hârtii în mână, își așteaptă cauza. E sărăcăcios îmbrăcată, că doar a muncit o viată întreagă, se vede după mâinile-i muncite. Stă în picioare, că tinerii stau pe bănci. O problemă cu o bucată de pământ a adus-o la judecată. Pentru bătrâni altă valoare are ogorul strămoșesc! Glia strămoșească le-a dat hrana zilnică! Și acum mulți dintre dânșii încă muncesc pământul. E parte din truda lor zilnică, dar această trudă este viața lor.
Bătrânica României. I se strigă cauza. I se comunică faptul că i se pune în discuție doar inadmisibilitatea cererii. Bătrânica României vrea să-și spună cauza. E întreruptă! I se comunică faptul că se discută doar inadmisibilitatea cererii. Bătrânica României insistă că nu i s-a judecat cauza, deși a mai fost și la altă Instanță. E întreruptă! Nu e timp! Sunt foarte multe cauze de audiat! Judecătorii n-au timp să o asculte! Judecătorii nu au capacitatea să-i explice scurt, cu cuvinte simple, ca să înțeleagă și bătrânica în ce etapă procesuală se află! I se spune cu aroganță să meargă acasă, că o să trimită Instanța citație dacă va mai fi cazul să vină la judecată. Să stea acasă și să aștepte citația până vine ...... dacă va veni!
”Să aștept citația acasă?” Și Bătrânica României, așa după cum e obiceiul strămoșesc, le-a mulțumit judecătorilor cu respect, le-a urat sănătate și și-a făcut semnul creștin al crucii. Pentru că și acolo, Bătrânica României s-a dus cu Dumnezeu în gând și în suflet. Și cauzele continuă! Nu este timp! Sunt multe dosare! Este multă lume în sală! Vă rugăm spuneți repede! Nu avem timp! ........ și norma judecătorilor continuă în sala de judecată .... o atmosferă mai degrabă de sală de așteptare dintr-o gară, cu călători grăbiți de impegați spre trenurile care pleacă des.....
Bătrânica României, la fel ca majoritatea bătrânilor României, au hainele ponosite pentru că din munca lor s-au plătit cu fonduri publice studiile universitare ale judecătorilor, medicilor, profesorilor, ...... toți ajunși oameni cu carte și învățați, care ar trebui să fie în stare să le explice cu cuvinte simple ale limbii române un subiect de interes pentru ei. Măcar atât respect merită bătrânii României din partea învățaților vremii noastre!