Capitalismul democratic vs. democrație capitalistă sălbatică
- monicaharmanescu
- Feb 9, 2021
- 3 min read
de Monica Lia Harmanescu
09 Februarie 2021
Democrația și capitalismul în România la peste 30 de ani de la Revoluția din 1989 au ajuns la forme ideologice care contravin nivelului de dezvoltare al umanității. În fapt este vorba despre o democrație capitalistă sălbatică, în care statul de drept suferă de dispnee în formă agravată.
Democrația și capitalismul ar trebui fie termeni alăturați astfel încât în societate să se asigure un nivel de trai decent pentru fiecare cetățean, garantat de Constituția României, art.47(1). În realitatea românească nu se întâmplă așa. Nici la nivel global situația nu este îmbucurătoare.
Dictatura patronală a democrației capitaliste sălbatice necesită o redefinire ideologică urgentă spre un capitalism democratic orientat în parte (%) și către angajații care generează profit în organizație, dependent de criterii de performanță stabilite între manageri și sindicate sau reprezentanții salariaților. Dezvoltarea firmei înseamnă bunăstare pentru manageri și salariați deopotrivă.
În Epoca Marxistă ”valoarea nou creată de către muncitorii salariați, în procesul de producție, peste echivalentul valorii forței lor de muncă” salarizate, era ”însușită gratuit de către patroni”. În ce epocă își duc existența economică actualmente România și țările dezvoltate ale globului?
Accepțiunea termenului democrație provine din cuvântul de origine greacă demokratia, demos = popor și kratos = putere. Conform DEX-ului din 2009, democrația este o ”formă de guvernare în care supremația aparține poporului” [1]. În funcție de mentalitate, popoarele și-au dezvoltat democrații specifice. Astfel, se poate vorbi de:
- democrație sclavagistă = în care ”puterea era exercitată de stăpânii de sclavi”;
- democrație burgheză = sau ”orânduire capitalistă, prin care se încearcă să se asigure libertatea și egalitatea generală a cetățenilor în fața legilor”;
- democrație populară = în care ”puterea aparține clasei muncitoare în alianță cu țărănimea și alte categorii de oameni ai muncii”;
- democrație internă de partid = reprezentând ”principiul organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toți membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului și de viața internă de partid”; ”dictatura proletariatului, conducând masele muncitoare în lupta pentru construirea comunismului”;
- democrație economică = presupune ”participarea sistematică directă sau prin reprezentanți (inclusiv manageri), liber și expres aleși ai poporului, la conducerea și realizarea procesului de producție, repartiție și schimb la toate nivelurile economiei” [1].
Capitalismul, conform DEX-ului din 2009, presupune un ”sistem social-economic și politic-ideologic bazat pe proprietatea privată, piața liberă și libertatea de acțiune” [2], o definiție mult evoluată față de cea dată de DLRLC (Dicționarul limbii române literare contemporane) din 1955 – 1957: ”mod de producție bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care toate produsele iau forma de marfă și în care însăși forța de muncă se vinde și se cumpără ca o marfă”, după principiile lui Lenin: ”capitalismul este acel stadiu de dezvoltare a producției de mărfuri în care și forța de muncă devine marfă”; ”capitalismul a adus ramurile principale ale industriei în stadiul marii industrii mecanizate; ”capitalismul nu se poate dezvolta fără întețirea exploatării clasei muncitoare, fără ca majoritatea oamenilormuncii să ducă o existență de foame, fără întețirea asupririi țărilor coloniale și dependente, fără conflicte și ciocniri între diversele grupuri imperialiste ale burgheziei mondiale” [2].
Conform Constituției, art.1(3) ”România este un stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățilecetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989 și sunt garantate” [3].
Nu este vremea oare să se treacă în România de la democrația capitalistă sălbatică, în care monopolul profitului realizat de o organizație este deținut exclusiv de patron, la capitalismul democratic, în care capitalul uman angajat reprezintă resursă valoroasă a firmei, iar parte din profitul realizat (minim 10%) se redistribuie sub formă de salarizare, bonusuri, etc angajaților care-l generează?
Referințe bibliografice:
[3] Constituția României. Culegere de acte normative după documente oficiale, Editura Meditații, ISBN 978-606-8392-19-6.
Comentarios