Tânăr cadru didactic universitar hărțuit, discriminat și umilit de unii feudo-membrii ai unei comisi
Deși pare incredibil pentru mediul academic românesc al secolului nostru, în luna februarie 2015, în orașul de pe Bega, unde în 1989 tinerii mureau pentru un ideal în care credeau cu toată ființa lor: LIBERTATEA, un tânăr cadru didactic universitar a fost hărțuit, discriminat și umilit de unii dintre membrii unei comisii de analiză pentru simplul motiv că a îndrăznit să REFUZE să comită fapte cu posibil CARACTER PENAL, contra intereselor studenților. Ședința de audiere a tânărului cadru didactic a fost înregistrată, la solicitarea membrilor comisiei de analiză universitară, conform regulamentului...secret al acesteia. Tânărul cadru didactic și-a dat acordul să fie înregistrat doar cu condiția primirii înregistrării ședinței amintite, cu posibilitatea trimiterii către presă. Surpriza a survenit ulterior, când tânărul cadru didactic a aflat că și înregistrarea ședinței a devenit....secretă, așa că nu i se mai poate elibera. Între timp însă, la propunerea unora dintre membrii comisiei de analiză, tânărului cadru didactic universitar i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Ce ascunde de fapt cu adevărat înregistrarea din comisia de analiză universitară? Oare poate fi pus la îndoială nivelul de competență al unora dintre feudo-membrii comisiei de a analiza cazul, deoarece s-ar putea să reiasă că nu prea au citit nici măcar Codul muncii și Legea educației naționale nr.1 din 2011, norme legislative ce au stat la baza cercetării disciplinare? Se discută oare și despre suspiciunea publică de plagiat în cazul unuia dintre membrii comisiei, care ocupă încă o binemeritată funcție de feudo-decan la una dintre facultățile universității, fără să se autosesizeze nici măcar comisia de etică din cadrul universității? Se poate constata oare cu ușurință de către opinia publică gradul scăzut de interes al unora dintre membrii comisiei de a analiza cu celeritate cazul tânărului cadru didactic? Oare unii dintre feudo-membrii comisiei de analiză, prin afirmațiile pe care le fac, arată de fapt caracterul penal al faptelor lor cotidiene: atribuiri de discipline discrețional pe bani publici, prin moșteniri directe, prin rezervări de către unii feudo-universitari care ocupă funcții de conducere sau în structuri de conducere universitare, prin „plata cu ora” acordată unor feudo-conducători înainte de a se întocmi legal normele didactice de bază ale cadrelor didactice? De ce a urlat un fost demnitar și recunoscut tovarăș, membru în comisie, la tânărul cadru didactic aflat la început de drum în cariera universitară? Oare recunoscutul tovarăș se află la mâna senatului universitar din care face parte, pentru a i se prelungi anual șederea în universitate ca și cadru didactic titular, pentru că a depășit vârsta legală de pensionare? Activitatea științifică a acestui recunoscut tovarăș are un impact internațional, raportat la vechimea în muncă și armata de doctoranzi pe care i-a coordonat, comparabil cu cel al tânărului cadru didactic la care a urlat? Oare este urlătorul de serviciu din lipsă de argumente legale care să combată ceea ce susține cu fermitate tânărul cadru didactic? De ce nu i-au fost puse la dispoziție tânărului cadru didactic, pentru a se putea apăra, măcar în momentul în care a fost audiat de către comisia de analiză, documentele publice solicitate, ținute secrete de mai bine de trei semestre de feudo-conducerea universității?
De ce se refuză desecretizarea înregistrării audierii tânărului cadru didactic de către comisia de analiză universitară a Agronomiei timișorene din luna februarie 2015? Ce va scoate la suprafață? Câți ani trebuie să treacă, pentru ca în orașul Timișoara, primul oraș în care sufletul românesc a putut simți scânteia libertății în Decembrie 1989, un tânăr cadru didactic să poată avea acces la documente publice asumate prin semnătură de responsabili, într-o universitate finanțată din bani publici? Cum este posibil ca în România anului 2015 să fie posibile asemenea fapte?
Legea educației naționale nr.1 din 2011, demnă de Cartea recordurilor ca număr de modificări aduse, posibil fără să fie citită în întregime încă, prevede clar AUTONOMIE UNIVERSITARĂ cu condiția asigurării TRANSPARENȚEI DECIZIONALE. Dacă documentele de interes public (planurile de învățământ acreditate, statele de funcții cu cadrele didactice și disciplinele pe care le predau, fișele de disciplină din care să reiasă tematica predată, etc.) sunt ținute secrete, se pune întrebarea cine semnează finanțarea din bani publici a unei universități cu o asemenea conducere? Ce caută în funcții de conducere sau în structuri de conducere universitare membrii ai comunității academice cu un comportament feudal? De ce tace ministerul de resort de mai bine de trei semestre?
(publicat de autoare pe Fb Monica Hărmănescu, Timișoara, în data de 15 Aprilie 2015)