Prichindel, puterea exemplului și ..... ”cafeaua”

Puterea exemplului în copilărie este de mare însemnătate. De la exemplele culese din viața de familie, la cele întâlnite la grădiniță și la școală, până la cele percepute în celelalte momente în societatea în care trăiește, copilul preia modele de limbaj și comportament. Desigur că există și adulți idealiști, care au impresia că un copil va face ce i se spune. Realitatea confirmă că un copil va spune ce i se spune și va face ce vede.

În prima parte a vieții un copil are o capacitate extraordinară de a absorbi informații din mediul înconjurător, prin cuvintele auzite și tiparele comportamentale cu care ajunge să intre în contact. Așa cum le preia, le redă mai departe în mod logic, prin asocierea a ceea ce cunoaște deja, cu cuvintele auzite și cu modul în care se comportă interlocutorii la un moment dat. Așa rezultă cele mai simpatice momente create de copii, spre surpriza adulților. Cum s-ar spune, copiii le potrivesc și le cam nimeresc. Abia mai târziu copiii vor selecta informațiile care ajung la ei, dependent de nivelul de cunoaștere la care au ajuns, alcătuind răspunsuri al căror înțeles îl și pătrund.

Din enorm de multele situații comice generate de Prichindel, redau un scurt exemplu elocvent. Pe când abia împlinise vreo 3 anișori, Prichindel a sosit în vizită, pe neanunțate, la Bubu, Picu, Tuși și Ucu. Adulții familiei consumau o băutură carbogazoasă de culoare maro, pe care Prichindel a observat-o din primele secunde. Era ceva nou pentru el. Și cum trebuie pătrunse tainele unei noutăți, evident că Prichindel a cerut și el să bea. Adulții i-au explicat că nu este nici lapte, nici suc pentru copii, ci este ”cafea”. Iar ”cafea” ”beau” numai ”oamenii mari”.

A fost unul dintre rarele momente în care Prichindel a renunțat, fără să mai fie nevoie de argumente suplimentare. Evenimentul a fost apoi aproape uitat, până într-o zi, când ”cafeaua” a revenit brusc în meniul verbal al lui Prichindel. S-a întâmplat după un meci de fotbal, când Prichindel a cerut pauză, pe motiv că e obosit. Așa că s-a dus să-i ceară mamei lui niște lapte. Reîntors, a spus, întinzându-mi sticla lui cu biberon:

Prichindel: Tuși, ”bei” lapte?

Eu: Nu. Tuși nu ”bea” lapte. ”Bea” tu, ca să crești ”mare”!

Prichindel: De ce nu ”bei”? Tu ești ”male”? Tu ”bei” ”cafe’”?

De ce ”beau” ”oamenii mari” ”cafea”? Ce este ”cafeaua”? Cum se prepară ”cafeaua”? Ce gust are ”cafeaua”? Erau noțiuni străine pentru Prichindel, noțiuni al căror înțeles îl va conștientiza în timp. La vârsta respectivă el doar a asociat cuvinte și tipare comportamentale cunoscute. Și discuția a fost ca de obicei spectaculoasă, așa cum sunt de obicei discuțiile dintre copii și adulți: copilul vorbește și adulții rămân mască, fără cuvinte.